CUMPĂTARE

CUMPĂTAREA

     Cumpătarea sau temperanța înseamnă stăpânire de sine, auto-disciplină, autocontrol, gestionare și echilibrare a afectului, voinței și motivelor. Dacă de obicei termenul este redus la cel de abstinență fiind legat de viciul prea-multului, cumpătarea nu înseamnă focalizare pe mai puțin ci pe mai bine, așa cum spune André Comte-Sponville „nu este vorba să te bucuri mai puţin, ci să te bucuri mai bine. Cumpătarea, care înseamnă moderaţie în dorinţele simţurilor, este şi garanţia unei bucurii mai aproape de puritate, de împlinire.             Cumpătarea înseamnă gust luminat, stăpânit cultivat.” Cumpătarea dă buna măsură a tot ce intră în sfera moralei: plăcere, fericire, utilitate, datorie, iubire. Este virtutea ce păstrează aura demnității în raporturile inter-umane, semn al umanizării, al adeziunii la regula socială.

     Temperața îl descrie pe omul care face ce se cuvine, cum, cât și când se cuvine, capabil de chibzuință, de a cântări înțelept asupra valorii lucrurilor, dorințelor și asupra actelor sale. În ce privește plăcerea „nici una dintre plăceri nu-l delectează excesiv, nici nu suferă de lipsa lor, nici nu le doreşte decât cu măsură, nici mai mult decât trebuie, nici când nu trebuie şi aşa mai departe. Plăcute fiindu-i cele care-i sunt utile pentru sănătate sau pentru buna stare a corpului, el va tinde spre acestea cu măsură şi cuviinţă; iar dintre celelalte plăceri le va alege pe cele care nu-i periclitează sănătatea şi buna stare corporală sau nu se opun frumosului moral şi nu-i depăşesc mijloacele materiale. Cel ce preferă să facă invers iubeşte plăcerile mai mult decât valorează ele, pe când omul cumpătat, dimpotrivă, se comportă conducându-se după regula raţională.”

Cumpătarea înseamnă în același timp detașare sănătoasă și eliberare din sclavia afectului, virtute care odată practicată dă posibilitatea omului de a se convinge că mai mult nu înseamnă neapărat mai bine și de starea jalnică pe care singur o întreține râvnind la lucruri care-i depășesc, poate pentru moment, puterile.

Sarcini de lucru:

     1. În secvența de la minutul 11.20 din pelicula La vita è bella, film în regia lui Roberto Benigni, personajul interpretat de către Giustino Durano face referire la cumpătare în discuția cu nepotul său, personaj interpretat de către Roberto Benigni. Identificați și redați explicit replicile în care este surprinsă excelența etică.
2. Analizați comportamentele personajelor pe parcursul secvenței de la minutul 46.10 pâna la minutul 54.95, selectată din filmul Labor Day, în regia lui Jason Reitman (veți avea în vedere faptele, acțiunile personajelor interpretate de către Kate Winslet, Josh Brolin și Brooke Smith), și apreciați moralitatea faptelor acestora din perspectiva virtuții cumpătării.

      3. Identificați cauzele posibile ale faptei pentru care a fost condamnat pesonajul interpretat de către Josh Brolin și precizati in ce măsură cumpătarea ar fi putut schimba situația (secvențe utile: 1.01.57 - 1.02.56 și 1.20.48 - 1.22.28).

*Pentru rezolvarea cerințelor utilizați următoarele resurse bibliografice:
Aristotel, Etica nicomahică
Cozma, Carmen, Introducere în aretelogie
Comte-Sponville, André, Mic tratat al marilor virtuți

**Răspundeți la cerințe în caseta de dialog (COMMENT) sau încărcați un fișier text care să conțină răspunsurile.

TRANSCENDENȚĂ

TRANSCENDENȚĂ

     Transcendența este virtutea omului care se știe om și își asumă această modalitate de a exista, care trăiește într-un „aici” dar care tinde mereu spre un „dincolo” în raport cu care lucrurile și chiar propria existență, devin semnificative, om plin de speranță dar lipsit de iluzii, ce încearcă „a recompune absolutul din fragmentele tăcerii sale” și care în efortul său trăiește „alternanţa zilnică a căderii cu redresarea, a puterii nesperate cu o incredibilă şubrezenie, a unui posibil mereu oferit şi mereu neatins, cu un imposibil care se dovedeşte, uneori, în chip miraculos, realizabil.” Este virtutea celui care cunoaște sentimentul religios intuind existența unui sens pentru toate, a celui ce vede frumusețea lumii și prezența divinului în ea; este virtutea care râde de seriozitatea țanțoșă, de non-sens și de adevăr, este umorul capabil de eliberare ce transformă tristețea în bucurie, ura în iubire, deziluzia în comic, disperarea în veselie.

     Voința trebuie pusă în slujba transcenderii sinelui, a deschiderii către tot ce poartă cu sine valoare, ideal sau concret. Omul de caracter va pune mereu pe primul plan altceva decât sinele, focalizând atât de puțin pe propriul bine încât de multe ori, în exercițiul virtuții, din planul secund sinele tinde să fie scos în afara câmpului conștiinței. Problema costurilor unei astfel de atitudini o pun neștiutorii deprinși cu gândul economic, în care mai mult-ul se confundă cu mai bine-le.
Uitându-se pe sine, omul devine mai uman și se împlinește în fiița sa. Virtutea transcendenței îl conectează pe om cu semnificativul ceea ce înseamnă a trăi pentru altă persoană întru binele acesteia, a iubi altceva decât sinele. Exemplele în câmpul social nu întârzie să apară: părintele care se uită pe sine și trăiește pentru și prin copilul său, mereu preocupat de buna sa creștere sau dascălul dedicat care trăiește momentul iluminării elevilor.

Cerințe:

     1.Identificați și redați explicit replicile sau faptele care ilustrează excelența etică a personajului Attilio de Giovanni, interpretat de către Roberto Benigni, din pelicula La Tigre e la neve, în regia lui Roberto Benigni.

   2.Precizați ce calități personale (caracteriale) dau posibilitatea excelenței manifestate de către personajul numit la punctul 1.; argumentați răspunsul din perspectiva valorii morale a calităților identificate.

*Pentru rezolvarea cerințelor utilizați următoarele resurse:
Virtuți și calități ale caracterului
Aristotel, Etica nicomahică
Cozma, Carmen, Introducere în aretelogie
Comte-Sponville, André, Mic tratat al marilor virtuți

**Răspundeți la cerințe în caseta de dialog (COMMENT) sau încărcați un fișier text care să conțină răspunsurile.

UMANITATE

UMANITATE

     Rostind “umanitate” ne referim la faptă bună, la ajutorul dat de o persoană alteia, la grija purtată celui neajutorat sau care are nevoie de sprijin, la compasiune și generozitate, în ultimă instață la iubire.
Iubirea este virtute o virtute aparte, dincolo de morală sau mai mult decât morală după cum o consideră Sponville, este umanitatea plină spre care morala însăți privește și absența căreia o suplinesc toate celelalte virtuți. Este o excelență a ființei umane. Odată ce există iubire, se văd la lucru toate virtuțile ca izvorând din același loc și care tind să dispară ca virtuţi specifice sau strict morale. Iubirea odată afirmată face așadar din morală lucru de prisos. În iubire sau mai bine spus în absența acesteia se justifică necesitatea moralei; este nevoie de morală și fiecare din noi resimte această nevoie prin puțina dragoste fie ea și iubire de sine, odată ce cu toată aroganța nu putem susține că iubim oamenii, că iubim altruist sau cel puțin suntem de acord că iubirea altruistă este un lucru extrem de rar. Morala prescrie ceea ce prin iubire ar veni de la sine. Imitând dragosea ne cere nu să iubim, lucru imposibil de altfel deoarece dragostea nu poate fi comandată ea fiind cea care comandă, ci să acționăm ca și când am iubi.
În analiza pe care o face conceptului iubirii Sponville face referire la trei dintre sensurile acestuia, trei maniere de a trăi iubirea: érôs, philia și agapè. De la prima la ultima formă de iubire egoismul tinde să lase locul altruismului, iar suferința lasă locul fericirii.
Iubirea ca érôs este dragostea concupiscentă de fapt dragoste de sine. Include gelozie, invidie, aviditate, este o dragoste posesivă care nu se bucură de fericirea celuilalt ci suferă ori de câte ori aceasta o respinge, o dragoste redusă la satisacerea plăcerilor senzuale; înseamnă a iubi doar pentru propriul sine; este expresia egoismului în forma sa relațională; mai degrabă cu ură decât cu iubire, cel iubit este deținut pentru uzul personal al celui care iubește; nu contează dacă acesta este sau nu fericit. Absența persoanei iubite este dureroasă, sfâșietoare, iar regăsirea una pasională, avidă, violentă. Este o iubire măsurată prin dorință și care există în măsura în care-i lipsește obiectul. Departe de a fi implinirea sau fericiea celui ce-și caută sau își găsește jumătatea lipsă, ea înseamnă suferință, zbucium, diperare. Deși tânjește mereu după ceea ce-i lipsește sau după ceea ce visează, căutând a stârni sau încercând zadarnic să prelungească pasiunea, omul este capabil și de alte tipuri de dragoste, capabile de a-l salva din lanțurile lui Érôs.

     În ipostaza de philia, iubirea este plăcerea și bucuria ce se adaugă plăcerii prezenței prietenului, „este elogiul adus unei prezențe, unei existente, unei stări de gratie! Nu există o mai mare mare uşurare pentru tine şi pentru celălalt, o mai înaltă stare de libertate, un fel de fericire supremă. Nu este nevoia disperată de a poseda, ci bucuria şi împăcarea sufletului. Nu este deci o lipsă, ci o stare de gratitudine.” Dacă érôs-ul este lipsă, suferință și permanentă căutare, philia este bucurie, împlinire, regăsire de sine în și prin celălalt. O astfel de iubire nu mai presupune lipsa. Este iubirea, bucuria omului de tot ceea ce-l înconjoară, bucuria de a iubi și de a fi iubit.
Philia o vedem în bucuria mamei care-și iubește copilul, între soț și soție atunci când amandoi își pun bucuria în folosul celuilalt, în bucuria părintească, fraternă sau filială, în bucuria ce dă consistență prieteniei când omul dorește binele prietenilor de dragul acestora cu conștiința reciprocității sentimentelor. Din această reciprocitate în placere și bucurie poate fi observată natura nu lipsită de egoism a acestui mod de a iubi. Tot iubirea de sine se află la bază. Ne încântă și ne bucură faptul de a ne ști iubiți însă planul este unul secundar. Philia înseamnă creștere împreună, acțiune dacă nu în totalitate dezinteresată cel puțin făcută pentru binele și în interesul celuilalt.

     Niciunul din modurile în care se mnifestă iubirea analizate până acum nu par a susține un răspuns satisfăcător. Agapè este termenul preferat de către Sponville pentru iubirea dezinteresată. Dacă érôs-ul apare ca o foame, philia ca un hohot de râs, „agapè seamănă mai curând cu un surâs."
Este iubrea universală, divină, prin care forța ce tinde să stânjenească sau să distrugă, contrar naturii ei, renunță la a se manifesta, o „forţă care nu se mai exercită, prin retragerea în calea fragilităţii, prin gingăşie, prin delicateţe (...) preferând mai degrabă să se nege decât să se afirme, să se retragă decât să se extindă, să ofere totul decât să păstreze sau să acapareze.” Este retragerea lui Dumnezeu din lume pentru a lăsa loc omului să crească, pentru a nu-i strivi existența. A iubi astfel înseamnă „a accepta să exiști mai puțin intens”, a fi capabil de sacrificiu, a renunța la atat de omeneasca pretenție de a fi ceva, a părăsi sau a ceda altcuiva centrul atenției, a renunța la bucurie în favoarea altuia.

Cerințe:

     1.Precizați care din formele iubirii expuse în textul de mai sus se regăsesc în scurt-metrajul ai cărui protagoniști sunt cei doi adolescenți.

     2.În secvența de la minutul 52.50, din pelicula Les Misérables, film în regia lui Tom Hooper, personajul Jean Valjean, interpretat de către Hugh Jackman, surprins fiind de trăirea pe care o are, remarcă în monologul său:

     "Dintr-o dată lumea pare un loc diferit, plin de farmec și lumină." (minutul 59.00)
"De unde să fi știut că într-o zi fericirea ar fi putut veni?" (minutul 59.31)

Exprimați și susțineți un punct de vedere personal referitor la valoarea morală a iubirii ca expresie a altruismului (expresie imperfectă), având în vedere raportul acesteia cu celelalte virtuți, exprimat în aliniatul al doilea din textul de mai sus, și capacitatea iubirii / philia de a conduce la fericire.

*Pentru rezolvarea cerințelor utilizați următoarele resurse bibliografice:
Aristotel, Etica nicomahică
Cozma, Carmen, Introducere în aretelogie
Comte-Sponville, André, Mic tratat al marilor virtuți

**Răspundeți la cerințe în caseta de dialog (COMMENT) sau încărcați un fișier text care să conțină răspunsurile.