Augustin-Confesiuni

augustinTitlu: Confesiuni

Autor: Augustin din Hippona

Editura: Nemira, București, 2000

Daca ar încerca să cuprindă textul  Confesiunilor în canoanele unui gen sau ale unei specii literare bine delimitate, un teoretician al literaturii ar avea de înfruntat dificultăţi insurmontabile şi ar constata până la urmă că se află în faţa unei scrieri inclasabile. Relatare narativă? Fireşte, dar până la un punct şi doar în prima parte. Efuziune lirică? Speculaţie filosofică? Discurs critic interpretativ asupra textelor scripturale? Analiză psihologică? Fiecare în parte şi toate la un loc, într-un discurs practic indisociabil în componente.
Abatere, într-un fel, de la formele literare cunoscute, Confesiunile ne apar ca un text scris „dintr-o răsuflare“, fără o „schemă“ prestabilită, ba chiar, la o lectură superficială, plin de incoerenţe, reveniri şi repetiţii, lipsit parcă de o unitate interioară. Pe de altă parte, nu este greu de observat că prima parte este preponderent narativă, pe când în partea a doua lipseşte orice referinţă evenimenţială, conţinutul fiind exclusiv especulativ şi analitic.

[wpdm_file id=16]