Curajul

      Scurtă descriere

    Curajul, virtute de excepție a eroismului. linie de mijloc între teamă și temeritate, își certifică valoarea morală atunci când este pus în slujba binelui și cănd fapta curajoasă nu mai are a face cu grija propriei bunăstări. Aceste două aspecte fac inconfundabilă virtutea curajului cu trăsătura de caracter omonimă, redusă la un soi de dominare a afectului fricii, frică puțin resimțită sau poate chiar deloc de către unii și bine suportată, chiar cu plăcere de către alții. Curajul în acest din urmă înțeles (termenul este utilizat acum în sens psihologic) nu are nimic comun cu virtutea.

    Curajul celor buni presupune întotdeauna o formă de dezinteresare, de altruism, de generozitate, depășirea fricii printr-un efort de voință și de generozitate. Este condiția moralității ce-l împiedică pe om să cedeze în fața fricii și în fața dificultăților. Inițiativa, perseverența, implicarea socială vin pe fondul curajului, virtute ce dă posibilitatea împlinirii datoriei și asumării multiplelor responsabilități. Curajul condiționează la rândul său celelelte virtuți. Dacă fără înțelepciune și cunoaștere omul ar deosebi cu greu dreptatea de nedreptate și nu ar ști cum să combată nedreptățile, fără curaj nu ar îndrăzni să facă nimic împotriva lor. Menținerea opoziției prin atitudine și faptă de împotrivire la ceea ce este nedrept, incorect, nedemn, deviat de la reglă, ține de conduita omului curajos.

    Sarcini de lucru:

1. Argumentați în favoare curajului ca însușire caracterială, pe ruta perseverenței (perspectiva psihologică) și ca virtute (perspectiva morală), plecând de la următoarle replici ce apar în secvențele prezentate din pelicula „The miracle worker”:

„E mai ușor să-ți pară rău decât s-o înveți ceva…”
(„It’s less trouble to feel sorry than to teach her anything…”) – minutul 36.00;
„Nu cred că infirmitatea ei cea mai mare este surzenia sau orbirea. Cred că este dragostea dumneavoastră…și mila.”
(„Mrs. Keller, I don’t think Helen’s worst handicap is deafness or blindness. I think it’s your love…and pity.”) – minutul 55;
„Să renunț? Când abia azi am văzut ce trebuie făcut pentru a începe…”
(„Give up? Why, I only today saw what has to be done to begin…”) -minutul 56;
„Poate te va învăța ea pe tine.(…) Că există ceva cum ar fi slăbiciunea sufletească, acceptare și renunțare. Mai devreme sau mai târziu renunțăm cu toții, nu?”
(„Maybe she’ll teach you.(…) That there’s such a thing as dullness of heart, acceptance, and letting go. Sooner or later we all give up, don’t we?”) – minutul 66;
„Poate că renunțați cu toții. Este idea mea despre păcatul originar.(…)A renunța.”
(„Maybe you all do. It’s my idea of the original sin.(…) Giving up.”) – minutul 66;

Precizări:

Pentru prima accepțiune a curajului (cea psihologică), veți putea puncta asupra aspectului atitudininal corelat acțiunilor personajelor. Veți avea în vedere și secvența selectată din pelicula „Divergent”.
În a doua accepțiune, a curajului ca virtute, veți puncta asupra voinței personajului feminin interpretat de către Anne Bancroft, manifestată constant și îndreptată mereu spre un scop nobil, asupra dispensării tuturor resurselor (abilităților personale și punctelor forte precum creativitate, dragoste de cunoaștere, gândire critică, perspectivă, integritate, vitalitate, inteligență socială, căldură sufletească, spirit de dreptate, modestie, prudență, auto-control, răbdare și sârguință, optimism, umor, spiritualitate, etc.) în atingerea acestuia, asupra inexistenței unor alte scopuri ale acțiunilor personajului (ascunse celorlalți) și a depășirii intereselor personale, asupra umanități aspirațiilor ce-i susțin perseverența, delimitându-se de tot ce este slăbiciune ce ar putea dăuna scopului (de milă în primul rând, afect ce-i domină pe membrii familiei incapabili de a face ceva într-adevăr bun pentru unul din membri, prin care explică starea precară a tinerei pe care o educă), asupra aspectului corelat al curajului manifestat cu alte virtuți: înțelepciune, dreptate, cumpătare, compasiune, iubire, generozitate, etc., și cu elementul deontologist căruia îi dă viață și expresie, condensat în reguli precum cea de a nu omite nimic din ceea ce ar putea compromite scopul în condițiile respectării imperativelor privitoare la respectul față de persoană în calitatea sa de scop în sine și la interdicția de face rău celorlalți.

*Pentru rezolvarea cerinței utilizați următoarele resurse bibliografice:
Aristotel, Etica nicomahică
Cozma, Carmen, Introducere în aretelogie
Comte-Sponville, André, Mic tratat al marilor virtuți

**Răspundeți la cerințe în caseta de dialog (COMMENT) sau încărcați un fișier text care să conțină răspunsurile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *