Etica deontologică

Etica lui Immanuel Kant

“Datorie! nume sublim şi mare, tu care nu cuprinzi în tine
nimic agreabil, nimic care să includă insinuare, ci reclami supunere,
care totuşi nici nu ameninţi cu nimic care ar trezi în
suflet o aversiune naturală şi l-ar înspăimânta pentru a pune
în mişcare voința, ci numai stabilești o lege care-şi găseşte prin
ea însăși intrare în suflet și care totuși îşi cîştigă ea însăşi, în
ciuda voinței, veneraţie (deşi nu totdeauna ascultare); înaintea căreia amuțesc toate înclinațiile, deși în taină acţionează
impotriva ei: care ți-e obârșia demnă de tine și unde să găsim
rădăcina descendenței tale nobile, care respinge cu mîndrie orice înrudire cu înclinațiile, rădăcină din care trebuie să derive, ca din originea ei, condiția indispensabilă a acelei valori,
pe care numai oamenii înșiși și-o pot da?”
Immanuel Kant

     Interiorizată pe fondul disciplinei, odată cu maturizarea personalității, datoria este expresia necesității în sfera morală. Conceptul datoriei rezonând cu cel de virtute, curajul, moderația, amabilitatea, înțelepciunea, dreptatea, binefacerea, modestia, cum se văd în cuprinsul Eticii nicomahice trebuiesc înțelese și abordate în același timp ca datorii. Perfecte sau imperfecte, față de sine sau fată de ceilalți conform distincțiilor kantiene – abținerea de la a face promisiuni false, de la coerciție și violență fiind exemple de datorii perfecte față de alții corespondente drepturilor negative iar principiile de a nu-i neglija pe cei aflați la nevoie sau de a-și dezvolta propriul potențial – datorii imperfecte, cele din prima categorie fiind principii ale dreptății iar cele din categoria a doua ale virtuții6– cresc valoarea individului odată cu acțiunea din datorie. Bază a moralității, datoria, ca respect pentru legea morală, apare drept singura garanție a acțiunii drepte. Datoria, în al cărei concept este cuprins cel de voiță bună, necondiționată de scopuri externe precum fericirea, scop ce ar priva voința de orice valoare morală, dă omului demnitate și-l îndreptățește în aspirația sa la a fi fericit: „un observator raţional şi imparţial nu poate avea niciodată plăcere văzând continua prosperitate a unei fiinţe pe care nici o trăsătură a unei voinţe curate şi bune nu o împodobeşte, şi astfel voinţa bună pare să constituie condiţia indispensabilă chiar pentru a fi demn de fericire.”
În legătură cu datoriile pe care le avem Imanuel Kant atrage atenția asupra următoarelor aspecte: “(…)este datorie să-ţi conservi viaţa şi, în afară de aceasta, oricine are şi înclinaţie nemijlocită a o face. De aceea, grija adeseori plină de teamă pe care majoritatea oamenilor o au pentru viaţa lor, nu are totuşi nici o valoare internă şi maxima ei nici un conţinut moral. Ei îşi conservă viaţa conform datoriei, dar nu din datorie. Dimpotrivă, dacă nenorociri şi o supărare fără nădejde au înăbuşit cu totul plăcerea de viaţă; dacă nenorocitul, tare la suflet, mai mult indignat de soarta lui decît umilit şi abătut, îşi doreşte moartea, dar totuşi îşi conservă viaţa fără a o iubi, nu din înclinaţie sau frică, ci din datorie, atunci maxima lui are un conţinut moral.”

     “A fi binefăcător, când poţi, e datorie şi, pe lîngă aceasta, există unele suflete atât de miloase încât fără un alt motiv, al vanităţii sau egoismului, găsesc o plăcere internă în a răspândi bucurie în jurul lor şi care se pot delecta de mulţumirea altora întrucât ea e opera lor. Eu afirm însă că într-un astfel de caz, acţiunea, oricit de conformă datoriei, oricât de plăcută ar fi ea, totuşi nu are adevărată valoare morală, ci poate fi pusă alături de alte înclinaţii, de exemplu înclinaţia pentru onoruri, care, din fericire când se întâmplă să coincidă cu ceea ce în realitate este de interes comun şi conform datoriei, prin urmare onorabil, merită laudă şi încurajare, dar nu stimă: căci maximei îi lipseşte conţinutul moral, anume de a șăvîrşi astfel de acţiuni nu din înclinaţie, ci din datorie.

A-ţi aşigura propria fericire este datorie (cel puţin indirect), căci nemulţumit de propria-ţi stare, copleşit de multe griji şi în mijlocul unor trebuinţi nesatisfăcute, ai putea deveni uşor o mare ispită pentru violarea datoriilor.” Acestor datorii li se pot adăuga multe altele precum cultivarea propriilor talente, respectarea promisiunilor, angajamentelor sau repudierea minciunii. Conținutul moral al acțiunilor exemplificate rezidă în maximele ce stau la baza lor nu în scopul lor. O acțiune este valoroasă din punct de vedere moral atunci cand este făcută nu din înclinație ci din datorie, din respect pentru lege. O astfel de lege determinantă pentru voință este eprimată în principiul “eu nu  trehuie să acţionez niciodată altfel decât aşa încât să pot şi voi ca maxima mea să devină o lege universală. (…)

Dacă deci există un principiu practic suveran şi, în ce priveşte voinţa omenească, dacă există un imperativ categoric, el trebuie să fie un astfel de principiu încît din reprezentarea a ceea ce este în mod necesar scop pentru oricine, fiindcă este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinţei, prin urmare care poate servi ca lege practică universală. Fundamentul acestui principiu este: natura raţională există ca scop în sine. Astfel îşi reprezintă omul în mod necesar propria lui existenţă şi în acest sens el este un principiu subiectiv al acţiunilor omeneşti.”

Cerințe:
1.În materialele video prezentate:
a)Secvența de la minutul 08.50, din fragnmentul selectat din Air, film în regia lui Christian Cantamessa, include replica:”Nu-i crimă, e supraviețuire.”, cu referire la hotărârea personajului de a se salva cu prețul morții unuia din cei a căror viață trebuia să o protejeze.
b)La minutul 09.57 din secvența prezentată din The Physician, film regizat de către Philipp Stölzl apare replica: “Ești cel mai grozav student al meu…căruia Dumnezeu i-a dat un astfel de talent și un dar unic. Datorezi asta…artei vindecării…să îmbătrânească grațios Rob Cole. Era datoria ta să trăiețti cât mai mult și să vindeci cât mai mulți. Dar ai fost nesăbuit și acum vei muri pentru asta.”
c)În secvența de la min 09.50, personajul interpretat de către Morgan Freeman replică: “Egiptenii aveau o crediță frumoasă legată de moarte. Când sufletele lor ajungeau la intrarea în rai zeii le puneau două întrebări: (…) Ai descoperit bucuria în viață? (…) Ai adus bucurie altora?

Interpretați replicile personajelor din perspectiva eticii kantiene. (veți avea în vedere conceptul de datorie expus de căre Immanuel Kant în lucrarea Critica rațunii practice, astfel:

-pag.15-23(49-57 din pdf) – conceptul de datorie

-pag.39-49(73-83 din pdf) – imperativul categoric

Răspundeți la cerințe în caseta de dialog (COMMENT) sau încărcați un fișier text care să conțină răspunsurile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *