Morala

Teorii etice

“ Regula mea de viaţă, după care îmi călăuzesc
comportarea şi a cărei încălcare o consider un păcat,
este de a acţiona în felul cel mai în măsură să producă
fericirea cea mai mare, luând în considerare intensitatea
fericirii şi numărul de oameni fericiţi.
Ştiu că mama-mare consideră acest punct de vedere ca pe o regulă
de viaţă de nepracticat şi susţine că este imposibil
să ştii ce anume poate să producă cea mai mare fericire. …”
Bertrand Russell

 

     Dincolo de anumite nuanțe, semnificative de altfel pentru stabilirea moralității în sfera acțiunilor omului, în filosofia tradițională s-au conturat două tipuri de teorii etice:

1. Teoriile de tip teleologic, în care moralitatea se justifică prin scopul acţiunii:
Hedonismul
Atunci când spunem că plăcerea este scopul vieţii, nu înţelegem plăcerile vicioşilor sau plăcerile ce constau din desfătări senzuale, cum socotesc unii din neştiinţă, nepricepere sau din înţelegere greşită, ci prin plăcere înţelegem absenţa suferinţei din corp şi a tulburării din suflet. Nu succesiunea neîntreruptă de chefuri şi orgii, nu dragostea senzuală… nu desfătarea cu un peşte sau cu alte delicatese ale unei mese îmbelşugate fac o viaţă plăcută, ci judecata sobră, căutarea motivelor fiecărei alegeri şi respingeri, ca şi alungarea acelor păreri prin care cele mai mari tulburări pun stăpânire asupra sufletului. Dintre toate acestea, primul şi cel mai mare bun este înţelepciunea, din ea izvorăsc toate celelalte virtuţi, căci ea ne învaţă că nu putem duce o viaţă plăcută, dacă nu-i şi o viaţă înţeleaptă, cumsecade şi dreaptă.(Epicur, Scrisoare către Menoiceus, în Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filozofilor)

Eudaimonismul raţional;
“Să revenim acum la binele pe care îl căutăm și la uatura lui. Se pare că el diferă de la o activitate la alta, ca şi de la o artă la alta, pentru că unul este binele vizat de medicină, altul cel vizat de strategie și așa mai departe. Care este atunci binele specific fiecăreia, adică cel în vederea căruia se face tot restul? În medicină este desigur sănătatea, în arta strategiei victoria, în arhitectură casa, în altele altul. Dar totdeauna, în orice acţiune sau în orice decizie, binele reprezintă scopul, pentru că în vederea lui se fac toate celelalte: astfel încât, dacă pentru toate acţiunile există un singur scop, acesta este binele ealizabil, iar dacă scopurile sunt mai multe, binele realizabil în ele va consta.(…) noi considerăm că ceea ce este de dorit pentru sine reprezintă un scop mai desăvârşit decât ceea ce este dorit pentru altceva şi ceea ce niciodată nu este dorit pentru altceva este mai desăvârşit decât ceea ce este dorit şi pentru sine şi pentru altceva. Rezultă deci că desăvârşit în mod absolut este scopul urmărit întotdeauna pentru sine şi niciodată pentru altceva. Un asemenea scop pare să fie fericirea: pe ea o dorim totdeauna pentru sine şi niciodată pentru altceva, pe când onoarea, plăcerea, inteligenţa şi orice virtute le dorim atât pentru sine (căci, chiar dacă n-ar duce la nimic, noi tot am simţi un impuls spre toate acestea) , cât şi de dragul fericirii, pe care credem că, prin intermediul lor, am putea-o atinge. Dar fericirea nimeni nu o caută de dragul acestor lucruri, nici de dragul altora. oricare ar fi ele. (Aristotel din Stagira, Etica nicomahică)
Eudaimonismul teologic
“Doamne, Dumnezeule al adevărului, oare este îndeajuns ca cineva să cunoască asemenea lucruri pentru ca să-ți fie pe plac? Nu, desigur, căci nefericit este omul care, deși cunoaște toate acele lucruri, nu te cunoaște pe tine; dimpotrivă, este fericit acela care te cunoaște pe tine, chiar dacă nu cunoaște nimic din acele lucruri. Iar cine te cunoaște pe tine și mai cunoaște în plus și acele lucruri cu nimic nu este mai fericit pentru aceste cunoștințe; întreaga fericire ți-o datorează ție, și aceasta doar dacă, cunoscându-te pe tine, te slăvește pentru ceea ce ești, îți aduce mulțumiri și nu se risipește în închipuirile sale. Cineva care știe că are în stăpînire un arbore și îți aduce mulțumire pentru că se bucurå de roadele lui, chiar dacă nu cunoaște câți coți măsoară acel arbore în înălțime sau cât de largă îi este coroana, este de preferat celui care îl måsoarå și ține socoteala tuturor ramurilor, dar nu îl stăpânește și nici nu-l cunoaçte și nu iubește pe Creatorul lui. Tot astfel este și omul credincios, căruia îi aparține lumea întreagå în toate bogățiile ei și care, neavînd aproape nimic, stăpînește toate lucrurile dacă se agață de tine, căruia toate i se supun. Ar fi o nebunie så ne îndoim că un astfel de om credincios, deçș s-ar putea să nu cunoascå nici măcar parcursul stelelor din Carul Mare, n-ar fi cu totul de preferat celui care măsoarå cerul, ține socoteala stelelor și cîntåreçte stihiile, dar, cu număr și cu cumpănă.(Augustin din Hippona, Confesiuni);

Alături de aceste trei teorii, utilitarismul etic al cărei întemeietor este John Stewart Mill stabilește drept criteriu al moralității binele obținut în consecință.
“Concepţia care acceptă ca fundament al moralei Utilitatea sau Principiul Celei Mai Mari Fericiri (The Greatest Happiness Principle), susţine că acțiunile sunt corecte (right) în măsura în care ele tind să promoveze fericirea și sunt incorecte (wrong) în măsura în care tind să producă inversul fericirii. Prin fericire se înțelege plăcerea şi absenţa durerii; prin nefericire, durerea și privarea de plăcere.”(John Stuart Mill, Utilitarismul)

2. Teoriile de tip deontologic în care moralitatea se apreciază în funcție de împlinirea datoriei:
Deontologism;
“Din tot ceea ce este posibil de conceput în această lume, ba în genere şi în afara ei, nimic nu ar putea fi considerat ca bun fără nicio restricţie decât numai o voinţă bună. Intelect, spirit, discernămînt şi cum s-ar mai numi altfel talentele spiritului, sau curaj, hotărîre, stăruinţă în proiecte, ca proprietăţi ale temperamentului, sînt fără îndoială în unele privinţe bune şi de dorit; dar ele pot deveni şi extrem de rele şi dăunătoare, dacă voinţa, care are să se folosească de aceste daruri naturale şi a cărei calitate specifică se numeşte de aceea caracter, nu e bună. La fel stau lucrurile cu darurile fericirii. Putere, bogăţie, onoare, chiar sănătate şi toată bunăstarea şi mulţumirea cu soarta sa, pe scurt ceea ce se numeşte fericire, determină îndrăzneală şi, prin ea, adesea şi trufie, dacă nu există o voinţă bună care să corecteze şi să facă universal conformă scopului influenţa lor asupra simţirii şi prin aceasta şi întregul principiu de a acţiona;(…) Moderaţia în afecte şi pasiuni, stăpânirea de sine şi chibzuinţa sănătoasă nu numai că sînt în multe privinţe bune, ci par să constituie chiar o parte din valoarea internă a persoanei; dar lipseşte încă mult pentru a le declara bune fără restricţie (oricît de necondiţionat au fost lăudate de cei vechi). Chiar fără principiile unei voinţe bune ele pot deveni foarte rele (…).Dar pentru a dezvolta conceptul unei voinţe respectabile în sine şi bune fără orice altă intenţie, concept aşa cum există deja în intelectul natural sănătos şi care are nevoie nu atît să fie învăţat cît numai să fie lămurit; pentru a dezvolta acest concept care în preţuirea întregii valori a acţiunilor noastre se află totdeauna în frunte şi constituie condiţia la care raportăm tot restul: vom expune conceptul de datorie, care cuprinde pe cel al voinţei bune(…).”(Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor)

     Ambele direcții de reflecție filosofică asupra conținutului scopurilor și acțiunilor omului necesită o teorie a binelui în vederea determinării clare a consecințelor pozitive, demne de promovare, sau, în ce privește deontologismul, măcar pentru a da conținut “datoriei binelui”, aceasta înscriindu-se printre lucrurile pe care se cuvine să le facem, o teorie a binelui care să prezinte modul în care trebuie să ne îndeplinim datoria față de semenii noștri.

Ca replică la teoriile abstracte ale eticii clasice, normative, etica aplicată ia amploare începând cu ultimul deceniu al secolului XX având ca preocupare centrală aplicarea unei perspective etice în probleme specifice şi în situaţii practice.
Gilles Lipovetsky notează:
“Un nume, un ideal uneşte cugetele şi însufleţeşte iarăşi democraţiile occidentale la acest sfârşit de mileniu: etica. De vreo zece ani, efectul etic este din ce în ce mai puternic, invadând mass-media, stimulând reflectia filosofică, juridică şi deontologică, dând naştere la instituţii, aspiraţii şi practici colective inedite. Caritate mediatică, bioetică, acţiuni umanitare, salvarea mediului, impunerea moralei în afaceri, în politică şi în mass-media, dezbateri referitoare la avort şi la hărtuirea sexuală, (…) cruciade împotriva drogului şi lupta antitabagică, pretutindeni revitalizarea valorilor şi spiritul de responsabilitate sunt invocate ca imperativul numărul unu al epocii: sfera etică a devenit oglinda privilegiată în care se descifrează noul spirit al timpului. Până nu demult, societăţile noastre erau electrizate de ideea eliberării individuale şi colective, morala fiind asimilată cu fariseismul şi cu represiunea burgheză. Această epocă a trecut … «secolul XXI va fi etic sau nu va fi deloc»” (G. Lipovetsky, Amurgul datoriei)
Printre temele unei etici aplicate, conform importanţei practice şi a gradului în care aceste teme pot fi gândite dintr-o perspectivă etică se regăsesc: sărăcia ca problemă globală, etica ecologică, eutanasia, avortul, relațiile inter-personle, etica relațiilor de afaceri.

Cerințe:
1.Precizați raportul existent între concepția lui John Stuart Mill și cea a lui Epicur evidențiind asemănările și deosebirile dintre cele două concepții filosofice.(John Stuart Mill, Utilitarismul, pag.18  și Diogenes Laertios,  Despre vieţile şi doctrinele filozofilor, pag. 340)
2.Evidenţiaţi o corelaţie existentă între termenii fericire şi virtute, redactând
un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să îi utilizaţi în sensul specific filosofiei lui Aristotel (Aristotel din Stagira, Etica nicomahică, pag. 37).

Pentru rezolvarea subiectului utilizați manualele de Filosofie și lucrările filosofilor menționați.
Răspundeți la cerințe în caseta de dialog (COMMENT) sau încărcați un fișier text care să conțină răspunsurile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *